|
Tanarul scriitor
Paul Cernat
Am participat de curand la cea de-a patra editie a Colocviului Tinerilor Scriitori (desfasurata intre 15 si 17 mai la Alba Iulia, avand revista Cuvantul printre partenerii media); ironia sortii a facut ca prezenta mea la aceste manifestari sa fi inceput abia odata cu editia de anul trecut, dupa implinirea varstei de 35 de ani. Adica atunci cand, teoretic, "tineretea" scriitorului inceteaza
Ce-i drept, n-am fost singurul "tanar intarziat" din program: printre participanti l-am regasit pe inimosul basarabean Mihai Vakulovski, leat cu mine, si l-am cunoscut face to face pe decanul de varsta, Marin Malaicu Hondrari (38 de ani), un om de o modestie si de un bun-simt impresionante. N-as vrea sa vorbesc prea mult despre cum a fost acolo a fost, in pofida numeroaselor absente, neasteptat de bine, din doua motive principale: 1) gazdele albaiuliene au fost impecabile, 2) USR a dat mana libera tinerilor insider-i (un cristian, Claudiu Komartin, Cosmin Ciotlos, Smaranda Schiopu) sa se ocupe de organizare, iar acestia s-au achitat cu brio. M-as opri, in schimb, ceva mai mult asupra unui aspect relativ gingas asupra caruia am mai zabovit si cu alte ocazii: statutul de "tanar scriitor". S-ar putea sa ma insel, dar am ramas cu vaga senzatie ca o parte a invitatilor absenti au tinut sa se derobeze de o eticheta resimtita probabil ca suspecta. Am avut, de altfel, ocazia sa constat cu alte prilejuri o anume segregare a "juniorilor", tinuti de seniori intr-un fel de ghetto si mangaiati, simbolic, pe cap cu condescendenta. Scriitor tanar va sa zica, pentru opinia comuna, un fel de speranta care inca n-a confirmat decisiv, un "incepator" fara suficienta experienta competitionala, un fel de fotbalist necopt care se tot incalzeste pe margine asteptand iesirea din teren a jucatorilor epuizati sau accidentati. Cu alte cuvinte, un ins care nu sta bine pe propriile picioare si are inca nevoie de tutela.
Dintr-un alt punct de vedere, scriitorul tanar pare sa desemneze in imaginarul colectiv scriitorul neinstitutionalizat corespunzator, neinstalat in functiile de conducere ale breslei si in punctele de reala influenta/autoritate ale campului literar. Un caz aparte il constituie optzecistii militanti, care n-au mai apucat sa intre in Uniunea Scriitorilor dupa marea blocada politica ulterioara alegerilor interne din 1981 si care nu s-au integrat nici dupa deschiderea portilor din 1990. Dupa cum se stie, unii dintre ei se considera ori sunt considerati si azi tineri sau inca tineri scriitori, parte a aceluiasi "val" cu noii veniti de dupa 2000 Mi s-ar putea obiecta aici ca si "tanara generatie" a anilor 30 a ramas in istoria literara ca atare, desi multi dintre membrii ei au avut o senectute indelugata si rodnica. Asa este, iar exemplele pot fi multiplicate. Dar ce te faci cand vezi ca pe listele scriitorilor tradusi in strainatate figureaza, in opinia multor comentatori, "tineri" precum Petru Cimpoesu, a carui varsta se apropie de 60 Tot printre juni, ba chiar printre "douamiisti" sau, cum le spune Daniel Cristea-Enache, "milenaristi", sunt trecuti in mod curent prozatori maturi precum Filip Florian, Dan Lungu, Razvan Radulescu, pentru a nu mai vorbi de Doina Rusti. Uluit, i-am regasit adesea pe listele cu "tineri critici" pe Nicoleta Salcudeanu, Tudorel Urian, Mircea A. Diaconu, Simona Sora, Iulian Costache. S-ar putea sa fie totusi la mijloc, mi-am zis, si alte motive, ca de pilda intervalul scurt sau relativ scurt care s-a scurs de la data debutului editorial. Si, in definitiv, esti "tanar scriitor/critic" atata vreme cat cei din jur te percep ca atare. Ce, e mai bine sa fii considerat "batranicios", "dinozaur", "expirat", "prafuit"?
Pe de alta parte, "tineretea" afisata a unor scriitori cu varste mai mult sau mai putin fragede imbraca adeseori aspectul unui refuz programatic al institutionalizarii. Una dintre dezbaterile cele mai animate ale amintitului Colocviu de la Alba Iulia s-a intitulat "De ce e bine sau nu e bine sa intri in Uniunea Scriitorilor". Amuzant mi s-a parut faptul ca unii dintre "refuznici" nici nu stiau ce va sa zica Uniunea, temandu-se ca, o data admisi in ea, ar putea fi pusi cu anasana la activitati birocratice si sterilizante. "Suntem artisti, suntem creatori, suntem independenti, ramanem in underground, nu vrem sa intram in Sistem!", au clamat vehement cativa, reeditand vechi sloganuri romantice sau avangardiste. Si inca: "Suntem tineri, nu vrem sa intram in Uniune doar pentru ca ne asigura pensia sau inmormantarea"! Iata, intr-adevar, o ipostaza demna de luat in seama a conflictului dintre tineri neinstitutionalizati si tomabaterele institutionalizate Un alt repros recurent: "Prea multi scriitori fara valoare sunt primiti in Uniune!" a fost insa anihilat de replica lui Marin Malaicu-Hondrari: "Dar oare cati dintre noi meritam cu adevarat sa intram in USR?".
Am fost eu insumi, ani de zile, un contestatar al USR. Totusi, dupa pasul la offside care, prin alegerea lui Nicolae Manolescu drept presedinte, a scos definitiv din joc concurenta ASPRO (organizatie devenita nefunctionala din varii motive), dupa deschiderea Uniunii catre tineri pe toate fronturile (inclusiv catre nemembri), dupa recredibilizarea premiilor literare (urmand derivei axiologice din perioada Laurentiu Ulici), dupa alte initiative productive (concursuri de proiecte, burse, intalniri de lectura etc.), dupa introducerea unor criterii sporite de exigenta la primirea de noi membri, nu cred ca mai are sens sa vorbesti despre USR ca despre o "institutie comunista nereformabila". M-am bucurat sa constat ca nu numai un ruginit ca mine a ajuns la astfel de concluzii, ci si un spirit undergrond precum un cristian, a carui vocatie de organizator s-a vadit, din nou, din plin Asta nu inseamna ca institutia cu pricina nu are suficiente "bube", unele grave dar care institutie din Romania nu are? Ceea ce m-a pus intrucatva pe ganduri a fost imaturitatea naiva a atitudinii "rebele", faptul ca nu putini tineri poeti par sa ignore complet ca Uniunea Scriitorilor este (si) un sindicat, iar scriitorul are, ca orice meserias, posibilitatea sa-si apere drepturile si statutul.
Din fericire, a existat si o parte plina a paharului: tinerii scriitori au dovedit, cu ocazia acestei editii a Colocviului, ca nu sunt doar niste "rebeli fara cauza", ci ca sunt in stare sa se si managerizeze bine, sa stea, adica, pe propriile picioare.
Acest articol este disponibil integral.
Comentarii
Cred ca gresiti. Va aflati pe un site incremenit in proiectul unui securist ca Antohi si va intrebati despre viitor.
sunt interesata de tot ce se scrie aici
|
Cautare
Editorial
Tanarul scriitor
Am participat de curand la cea de-a patra editie a Colocviului Tinerilor Scriitori (desfasurata intre 15 si 17 mai la Alba Iulia, avand revista Cuvantul printre partenerii media); ironia sortii a facut ca prezenta mea la aceste manifestari sa fi inceput abia odata cu editia de anul trecut, dupa implinirea varstei de 35 de ani. ......
citeste tot
|
